Radea Cristian

     

    Tetrapareza spastica de gradul I , anevrism cervical

ȘANSĂ PENTRU CRISTIAN

  TRATAMENTUL ZILNIC 

alanerv - 2 pastile pe zi /7 ron
ranitidina - 1 / zi /1 ron
gabaran - 5 /zi /7 ron
aspenter - 1 /zi /1 ron
lioresal - 4 /zi /4 ron
pampers - 10/zi/noapte 35 ron
aleze- 5 /zi /10 ron

padolten- 1/zi /1 ron

vitamina C - 1/zi 1 ron

miolastan - 1 / zi 1ron

Kineto-terapie 100 ron

Zilnic total : 169 ron
Pe luna : 5.070 ron ( 50 mil lei vechi ) 

Donează

Ajutor cont:
Raiffeisen BANK
R O 7 6 R Z B R 0 0 0 0 0 6 0 0 1 1 7 1 2 6 4 8 
Radea Viorel
( contul este pe numele
tatalui meu )

Exista speranta, ca un baiat de 20 de ani sa fie bine, sa poata merge, sa se bucure de viata, lumina si tinerete???

ESTE IN PUTEREA NOASTRA SA-L AJUTAM!

     

    Era o zi insorita de vara, era cald, eram pe motoscuter si ma indreptam spre firma dupa ce am efectuat o noua livrare de piese auto in Bucurestii-Noi. Nu ma grabeam, nu aveam urgente, am ales sa ma intorc pe B-dul. I.I. de la Brad, pe deasupra pasajului Baneasa, spre B-dul.Aerogarii, implicit spre Pipera-Aurel Vlaicu unde este sediul firmei la care lucram. Mergeam pe motoscuter linistit si calm ca intotdeauna eram prudent si civilizat respectand ceilalti participanti la trafic si respectand regurile de circulatie pe care le stiam pt ca la firma unde lucram eram si conducator auto . Imi placea sa merg pe motoscuter de la 16 ani am inceput sa merg pe ele si legislatia pt mopede am facut-o ca la carte si nu am avut niciodata probleme , am mers linistit , calculat , echipat corespunzator , circulam legal , nu eram ca cei ce merg in slapi , neechipati si facand slalom printre masini, cum s-a mai zis pe diferite site-uri nu eram din aceia. Respectam participantii la trafic si aveam echipament de protectie omologat.

Am avut o coleziune cu un autobuz RATB deasupra pasajului Baneasa si din acea zi viata mea s-a schimbat total A trecut o zi, doua, o saptamana, o luna, inca o luna, parca auzeam ceva dar nu stiu ce, poate erau persoane care se rugau de mine, se auzeau zgomote de sirene de ambulanta, aparate care ticaiau, dar nu stiu nimic mai mult. Parca la un moment dat i-am vazut pe parintii mei, pe sora mea dar nu stiu unde eram si ce patisem.

     Acum cand scriu aceste randuri, dupa aproape 8 luni, dupa ce am suferit acel cumplit accident mi-am dat seama ce inseamna viata si cat de greu e sa fi bolnav intr-o tara ca Romania, unde medicamentele lipsesc din spitale si trebuiesc cumparate din farmacii, chiar daca toti participam la asigurarile sociale de sanatate. As vrea sa mai fac o remarca , dupa accident in primele zile, site-urile de specialitate au fost alaturi de mine, precum si calatori din autobuzul RATB cu care am avut impactul, cu parere de rau m-au uitat.

     Un scurt istoric : Am avut un accident rutier soldat cu politraumatism cranio-cerebral mediu, traumatism toracic cu fractura de corp sternal, contuzii pulmonare bilaterale, fractura de femur drept. Dupa acest accident a inceput complicatiile multiple: insuficienta respiratorie acuta necesitand ventilatie mecanica, insuficienta cardio-circulatorie, insuficienta renala acuta, insuficienta hepatica acuta, disfunctie hematologica. In 31.08.2011 mi s-a facut traheostomie de necesitate, fiind in continuare in coma indusa. In 26.09.2011 canula traheala este suprimata si am inceput sa respir singur, dar si sa pot comunica verbal cu cei din jurul meu, am incercat sa pun intrebari sa aflu ce s-a intamplat, dar toti i-mi spuneau ca e mai importanta sanatatea mea. Ma simteam slabit, nu puteam sa ma misc sa dorm, eram la reanimare la sectia ATI, dar din fericire eram constient. Am putut vedea si auzi cum bolnavi foarte gravi erau pe punctul de a renunta la viata si in momentul acela mi-am dat seama ca si eu am trecut prin 3 astfel de momente ( mi-au confirmat-o doctorii ) .

     In data de 17.10.2011 am parasit sectia ATI Floreasca si am inceput recuperarea medicala la Spitalul Elias din Capitala. Am sperat ca o sa ma fac bine dintr-o data, dar nu era asa, era inceputul rabdarii si un sir lung de proceduri si investigatii mai performante care au lasat un gol mare financiar, RMN-uri, CT-uri, radiografii, in urma carora am aflat cu stupoare ca exista o anomalie sau o contuzie la coloana cervicala, motiv pentru care nu simt corpul de la piept in jos, nici pana in prezent. Pe 11.11.2011 am parasit Spitalul Elias cu diagnosticul de paraplegie de etiologie necunoscuta, am fost consultat de doamna Doc. Neurochirurg Knoller care in urma vizionarii RMN-ului fiind diagnostigat cu o contuzie spinala C5/C6 , adica afectiuni ale radacinilor si plexurilor nervoase. Am continuat acasa medicamentatia, exercitiile kineto-terapeutice, foarte costisitoare, cu mici progrese. In 30.01. 2012 am mers la Spitalul Elias la recuperare, am inceput sa simt mainile mai bine, dar nu pot ridica mare lucru , sau sa prind ceva. La externare urma sa mai primesc o veste trista: deficit de forta musculara, hipoestezie nesistematizata, spasticitate flexari pumn si degete, deficit motor paraparetic, spasticitate globala, spasme musculare, limitare severa de mobilitate, calcifieri heteromasive . S-a recomandat la externare un consult ortopedic in vederea evaluarii oportunitatii protezarii soldului stang. Acum sunt acasa, fac recuperare dar nu stiu ce mai urmeaza. Am multe zile de CM, trebuie sa ma pensionez temporar, dar formalitatile si birocratia se misca greu, mai ales cand nu ai mijloace financiare. De la inceput , de cand am avut accidentul s-au cheltuit aproximativ 14.000 de EURO , dar mai este nevoie de cel mai probabil 16.000 de EURO pentru tratamentul adecvat, o proteza performanta impreuna cu cheltuielile aferente.

Stiu ca nu am mai scris de mult timp pe blogul meu si vreau sa va spun ce s-a mai intamplat in legatura cu evolutia si cu recuperarea mea. Astazi e 28.20.2012,  a trecut un an si 4 luni de la accident, am mai facut un RMN la coloana luna martie si rezultatul a fost bun, comparativ cu primul RMN facut in octombrie 2011 rezultatul este acelasi  , este bine ca anevrismul cervical nu si-a schimbat structura sa coboare sau sa urce mai sus. Am  facut o investigatie in spitalul floreasca la soldul stang unde am aflat ca, calcificarea osoasa are 25cm lungime si 5cm latime, mi s-a spus ca nu este cazul de operatie inca pt ca eu nu am masa musculara crescuta si proteza daca mi-ar pune nu ar avea pe ce sa se prinda si ar exista riscul sa imi sara din picior mai ales acum cand fac recuperare si eu nu am control asupra picioarelor si asupra muschilor. 
Perioada verii in zilele de canicula nu m-am simtit bine, aveam tensiunea mica 8 , si imi era greu sa fac fata procedurilor, imi era greu sa ma odihnesc, dar am depasit aceasta perioada. Progrese am facut si semne apar ca merg spre bine dupa cum puteti vedea in poze si in clipuri. Astept de doua luni si jumatate sa merg in spitalul Elias la recuperare, suntem pe lista , dar nu sunt locuri si asteptam sa fim sunati pt programare. Vrem sa vorbim cu domnul prof. de la spitalul Elias pt ca el ne-a recomandat un doctor ortoped foarte bun de la spitalul Sf Ioan pt a face o investigatie la soldul stang si sa aflam daca pot fi operat sa aflam si alta parere.  Gimnastica fac zilnic cu kineto-terapeutul meu Marius pe care il recomand tuturor celor care au nevoie de un kineto-terapeut. Datorita lui Marius caruia ii multumesc si multumesc tuturor oamenilor care m-au ajutat asa cum au putut ca sa pot face recuperare si sa merg mai departe , care usor usor cu ajutorul lor si al lui Dumnezeu visul meu se va implini si voi merge din nou.  Am mai prins forta in maini si le coordonez mult mai bine, reusesc sa stau la marginea patului intr-o pozitie cam chinuitoare pt mine pt ca am soldul stang blocat si in pozitia sezut alungit coloana mea se curbeaza foarte mult , dar este un pas mare in progresele mele pt ca reusesc sa imi tin echilibrul fara sa mai ma sprijin in maini. Nu ma pot ridica singur , eu stau in pat 24 din 24 de ore, ma ajuta Marius si ma pune sa stau la marginea patului si parintii mei. Cu Marius fac gimnastica zilnic o ora si progresele au aparut si sunt bucuros ca usor usor prin recuperare ma apropii de visul meu. Stiu ca mi s-a spus ca in doi ani de zile mi se va resoarbe anevrismul cervical, dar asta nu inseamna ca atunci cand imi voi misca picioarele ma voi ridica din pat . Masa musculara este atrofiata si voi invata sa merg din nou, nu este usor pt ca este nevoie de multa rabdare si mi-sa spus ca recuperarea mea este de durata dar sper sa fie bine , am 21 de ani si pt mine cel mai important este sa ma fac bine nu stiu cat dureaza recuperarea mea , nu ma gandesc si nu fac planuri., trebuie sa am rabdare sa muncesc sa cred in Dumnezeu si voi merge din nou. 

Va multumesc din suflet tuturor ca ma ajutati, pt mine orice ajutor inseamna inca un pas inainte cu recuperarea mea si cu pasi mici vin si progresele mele va veni si timpul cand voi merge din nou.

    Va iubesc pe toti si va multumesc

    Cristian Ciprian

"Eu merg inainte si stiu ca va fi bine , rabdarea este rasplatita de Dumnezeu si eu sunt cel mai mare pacatos si vorbesc mereu cu duhovnicul meu , simt ca nu ii multumesc Domnului pt tot si pt toate, dar am speranta si nu deznadajduiesc. Va doresc multa sanatate si noul an 2013 sa ne aduca binecuvantare, sanatate si pace in sufletele noastre."

Spre Pagina lui Cristian